Ambasadori

Marius Manole

Federatia VOLUM: Povestiti-ne despre postura dvs. actuala, despre ceea ce faceti acum. Marius Manole: Sunt actor de vreo 13 ani. Se spune ca munca actorilor ar fi sa faca alti oameni fericiti. Poate ca nu reusesc de fiecare data sa faca acest lucru, dar actorii traiesc intr-un spatiu liber de exprimare. La teatru, pe scena asta cu 3 cm mai sus de pamant, suntem oarecum liberi. Zic oarecum ca si noi traim intr-un sistem care e foarte afectat in

Interviu

Federatia VOLUM: Povestiti-ne despre postura dvs. actuala, despre ceea ce faceti acum.

Marius Manole: Sunt actor de vreo 13 ani. Se spune ca munca actorilor ar fi sa faca alti oameni fericiti. Poate ca nu reusesc de fiecare data sa faca acest lucru, dar actorii traiesc intr-un spatiu liber de exprimare.  La teatru, pe scena asta cu 3 cm mai sus de pamant, suntem oarecum liberi. Zic oarecum ca si noi traim intr-un sistem care e foarte afectat in care apar extrem de multe mediocritati si dupa cum bine stiti, mediocritatile se apara intre ele mai tare decat oamenii valorosi si atunci e greu sa ai libertatea maxima de opinie si de creatie.

Dar eu mi-am asumat un fel de rol de bufon. Si ma bucur ca am statutul asta, pentru ca in teatru exista extrem de multa ipocrizie si extrem de multa falsitate. Noi prin natura meseriei suntem niste oameni usor schizoizi si usor inchipuiti. Adica ne imaginam despre noi ca suntem cine stie ce mari valori ale tarii… Nu suntem, suntem niste oameni ca toti oamenii, doar ca avem noroc de-o meserie foarte frumoasa. Si atunci in lumea asta de oameni inchipuiti, de vedete “nevedete”, e bine sa ai un statut de nebun pentru ca nu te mai afecteaza, adica poti sa reactionezi spontan, poti sa izbesti, sa trantesti, sa inchizi usa, sa urli, sa pleci acasa, sa te revolti, pentru ca toata lumea stie ca esti doar un bufon. Dar asta e o chestie foarte buna pentru mine, pentru ca eu sunt foarte liber in interiorul meu. Deci cam asta e jobul meu in momentul asta. Fac pe nebunul prin teatru si incerc sa fac oamenii din public fericiti.

Federatia VOLUM: Si speram ca asta va doriti sa faceti in continuare...

Marius Manole: Asta imi doresc sa fac in continuare. Mi-as dori foarte tare ca sistemul nostru sa fie spart si sa se treaca la un soi de teatru bazat pe valoare. Mi-as dori sa functionez intr-un teatru in care libertatea actorului de miscare sa fie mult mai mare, ca actorii din Braila sa vina sa joace la Bucuresti, ca noi de la Bucuresti sa venim sa jucam la Iasi. Adica sa functionam pe contracte, sa nu mai existe institutii cu angajati, institutii care pastreaza niste angajati, mii de angajati platiti, care nu fac nimic. Mi-as dori sa se sparga in companii mai mici de teatru care sa migreze dintr-un oras in altul, dintr-o tara in alta. De ce nu? Mi-as dori sa se intample asta. Din pacate, cred ca nu se va intampla prea curand.

Federatia VOLUM: In toate planurile dumneavoastra, vedeti vreun rol al ONG-urilor, al societatii civile, al oamenilor care fac voluntariat?

Marius Manole: Admir foarte mult oamenii care fac voluntariat pentru ca asta necesita sa rupi o parte din timpul tau. Probabil ca fiecare are alt job. Nu exista meseria de voluntar. Admir oamenii care fac asta si consider ca au un rol foarte important. E foarte usor din afara sa zici: “Ce  frumosi sunt oamenii astia. Bravo lor ca fac asta.” Probabil ca asta e hiba societatii in care traim. Admiram ce fac altii dar nu ne implicam.

Federatia VOLUM: Pana acum v-ati implicat in astfel de proiecte in mod voluntar?

Marius Manole: In proiecte culturale mi-e mult mai usor sa ma implic pentru ca se leaga de meseria mea. Dar ma mai duc si la alte actiuni. Am plantat copacei, m-am mai dus la animale. Am niste prieteni care se ocupa de o asociatie de animale si ma mai duc pe la ei. Incerc sa mai postez pe Facebook toate animalele care isi cauta stapan. Ce mai fac? Nu fac foarte multe lucruri pentru ca repet, am un program foarte incarcat si mi-e greu sa ma rup. Am repetitii, spectacole, plec in alte orase. Deci e mai complicat.

Federatia VOLUM: Cum ati caracteriza in Romania ONG-urile si miscarea din societatea civila? Noua ni se spune ca formam cel de-al treilea sector. E sectorul public, e sectorul privat si sectorul ONG.

Marius Manole: Mi se pare un sector necesar doar ca momentan nu avem noi cultura potrivita. Noi inca suntem destul de acoperiti la minte. Adica daca noi auzim de un ONG intrebam: “Si cu ce se ocupa? De asta are lumea nevoie acuma?” Da, de asta are lumea nevoie. Fiecare este atat de alergat si de preocupat de ziua de maine, incat noi nu traim intr-un confort. Cand nu traiesti in confort, e greu sa fii darnic si sa fii deschis. Cand tu pentru proprii tai copii trebuie sa aduni ca o furnicuta mancare, si sa ai cu ce sa-I imbraci si sa-I duci la scoala, sa-i cauti gradinita ca nu sunt locuri, sa te duci la serviciu si sa faci mancare etc, e greu sa-ti mai gasesti timp pentru asa ceva. Si atunci normal ca te uiti la oamenii din ONG-uri ca la niste nebuni!

Federatia VOLUM: Cum credeti ca am putea motiva romanii ca sa se implice mai mult in activitati de voluntariat?

Marius Manole: Cred ca printr-o mai mare transparenta legata de ceea ce se intampla in ONG-uri. Cred ca la final de an ar trebui ca undeva sa fie facut un spot de 5 minute in care sa se zica: “ONG-ul asta a facut anul asta 340 de case, asta a salvat 340 de catei, etc.” Fiecare cu ce se ocupa. Pentru ca atunci oamenii vor zice: “Stai putin, chiar se intampla ceva. Chiar reusesc sa faca ceva”. Ori daca ele subexista undeva si sunt pe piata neagra, si eu nu stiu ce se intampla acolo si doar aud de ONG-ul nu stiu care, atunci nu este in regula. Probabil sunt foarte multe ONG-uri. Unele sunt construite clandestin pentru diferite alte scopuri. Si atunci mie imi cam scade increderea in ONG-uri. Ar trebui facuta o triere, o selectie mai dura. Cine primeste titulatura asta si cine isi merita statutul.

Oamenii trebuie convinsi ca exista si persoane care nu castiga nimic de pe urma nimanui. Pentru ca oamenii nu au incredere. Traim intr-o tara in care nu ai de ce sa creditezi pe nimeni. N-ai de ce. Pentru ca toata lumea te minte. Oamenii din Romania nu cred in nimic. De aia aveti probleme cu ONG-urile. Pentru ca oamenii nu mai cred in nimic…

Federatia VOLUM: Care sunt top 3 domenii in care v-ati implica in mod voluntar, v-ati rupe din timpul dvs. , la un moment dat?

Marius Manole: Mi-ar placea foarte tare sa ma implic in lupta pentru copii bolnavi, dar nu sunt in stare. Pentru ca sunt un om foarte empatic si ma imbolnavesc eu. Pur si simplu nu pot, nu fac fata. Ma duc acasa, visez noaptea, mi se pare ca si eu sunt bolnav… Mi-ar placea, dar nu pot sa fac asta. Mi-ar placea sa ma implic in educatia copiilor care nu au un acoperis  sau care sunt fara parinti. Mi-ar placea sa ma ocup de animalele de pe strada. Si mi-ar placea sa ma ocup de ceva legat de natura. Adica de curatat, de plantat copacei. Chiar cred ca asta e important pentru ca s-a defrisat mult. In Bucuresti traiesti numai pe caldaram. Nu mai ai nimic.

Federatia VOLUM: Daca e sa transmiteti un mesaj oamenilor care fac voluntariat in Romania, ce le-ati spune?  Voluntariatul acela pur si din suflet…

Marius Manole: Le-as spune in primul rand ca sunt niste oameni foarte haruiti de Dumnezeu, pentru ca asta cred ca e o latura pe care Dumnezeu ti-o da atunci cand te nasty. Darnicia asta…daca n-o ai, n-o ai! Se cultiva foarte greu. Le-as spune ca le trebuie multa putere ca sa reziste! Si asta le doresc – putere!